A fost odata un print care vroia sa se insoare,dar isi dorea drept tovarasa de viata o printesa adevarata.Facu el ocolul lumii ca sa gaseasca una, intr-adevar printese erau destule;dar nu se putuse incredinta daca ele erau cu adevarat printese sau nu;todeauna i se parea ceva indoielnic la ele.Asa ca bietul print se intoarse in imparatia sa foarte mahnit,ca nu gasise ce cauta.
Intr-o seara,pe o vreme ingrozitoare cand fulgerele teseau pe cer panza stralucitoare iar tunetele bubuiau si ploaia nu mai contenea,cineva batu la poarta palatului si batranul imparat a trimis repede un slujitor sa vada cine ar fi putut fi pe o asa noapte cumplita .Era o tanara, apa curgea siroaie din parul ei si pe haine,tremura cumplit si era tare zgribulita parea ca e o tarancutza ratacita.Cu toate astea ea spuse ca-i o printesa adevarata cand ii dadura binetze si o invitara in palat sa se adaposteasca peste noapte.
"Asta o sa stim noi in curand!" isi zise batrana imparateasa.Apoi ,fara sa spuna nimic se duse in odaia de culcare,lua asternutul de pe pat si puse un bob de mazare in mijlocul patului deasupra acestuia aseza douazeci de saltele si apoi a mai pus si douazeci de perne mari de puf unele peste altele, deasupra saltelelor.Dupa ce pregati astfel patul printesei, o pofti sa se culce.
A doua zi imparateasa o intreba cum a dormit.Raspunsul aparu prompt:
"Oh!Foarte rau toata noaptea n-am putut inchide un ochi!"raspunse printesa.Mai departe adauga:
"Era o ridicatura in pat care nu mi-a dat pace si acum imi simt trupul ca dupa o bataie zdravana.A fost un chin!"
Acestea fiind spuse imparateasa gandi ca tanara era o printesa adevarata,daca simtise bobul de mazare prin doazeci de saltele si douazeci de perne de puf zicandu-si:"Ce alta faptura in afara unei printesa poate avea pielea atat de delicata?"
Printul o lua de sotie pe tanara,incredintat fiind ca ea este o printesa adevarata si au trait fericiti pana in adanci batraneti,iar bobul de mazare fu pastrat intre odoarele palatului,unde trebuie sa fie si acum acolo daca nu l-a luat cineva.
